Faptele sunt simple: ANAF, adică Fiscul, și-a refăcut identitatea vizuală, ca parte dintr-un proiect cu finanțare europeană. Nimic greșit în principiu sau intenție. Dar greșelile nu lipsesc ci, dimpotrivă, sunt atât de abundente încât ne sufocă.

Caietul de sarcini e prost conceput și cere, ca mult prea adesea în România, muncă speculativă. Adică stai tu și muncește ca prostul vreo câteva sute de ore (căci nu e vorba doar de simpla desenare a unui logo, ci de un număr neprecizat de documente și de design-ul grafic pentru site-ul web), îngrămădește sutele astea de ore în doar câteva zile calendaristice și apoi ne mai gândim noi dacă ne place sau nu, dacă te plătim sau nu.

Caietul de sarcini e prost și pentru că cere nu doar muncă speculativă, ci și să muncești fără a ști exact ce ai de livrat. Iar dacă ceri clarificări (ca prostul, crezând că treaba e făcută cu bună intenție) firește că nu primești niciuna.

Caietul de sarcini mai e prost pentru că, din banii mulți ai proiectului (milioane de EUR), alocă mult prea puțini (sub 20.000 EUR) pentru sarcinile de design de identitate. Din nou, nu e vorba doar de un logo, ci de multe, multe alte lucruri care să îl facă utilizabil în activitatea curentă a beneficiarului. Garantat, în condițiile legii achizițiilor publice din România, asta înseamnă că o licitație de preț va putea fi câștigată doar de o frizerie din Făurei care, întâmplător, și-a trecut în lista de coduri CAEN și ceva de design, just in case. O frizerie discretă, căci comunicatul despre noua identitate nu precizează și creatorul ei, așa cum ar fi fost normal și civilizat.

Proiectul în ansamblu e oricum prost condus, pentru că generează un rezultat catastrofal, așa oficial și public cum e el acum. Noua identitate vizuală ANAF este o monstruozitate grafică, făcută cu o crasă ignorare a principiilor de design și estetică. Este neutilizabilă, dizgrațioasă și, în mod cert, mult mai slabă decât vechea identitate. Din postura de contribuabil, eu unul voi păstra cu pioșenie plicurile vechi de la ANAF și le voi arunca hotărât pe cele noi, când vor veni, pentru că vor mirosi a neprofesionalism, a manea și a loser.

Cireașa de pe acest minunat tort vizual este inepta declinare a identității noi pentru instituțiile subordonate ANAF. Pafarismul simbolisticii e evident deja de la scutul ANAF, dar el ajunge la paroxism în cromatica tip „nuca-n perete” de la DGAF, în irelevanța de la Mari Contribuabili și în inutilizabilele simboluri ale Vămii și regionalelor. În ansamblu, ANAF are acum una dintre cele mai proaste arhitecturi de brand din câte mi-a fost dat să văd în 14 ani de muncă în branding pentru companii și instituții publice.

În fine, rezultatul proiectului e catastrofal și pentru că, din punct de vedere strategic, ANAF nu-și îmbunătățește reputația prin el, ci și-o strică. Nu doar că anunțarea noii identități este ursuz și neprofesionist făcută (nu, un logo nu se prezintă publicului într-un fișier Word!), dar întreg proiectul pune căruța înaintea boilor. O identitate de brand nouă pentru o instituție cu atâtea probleme de reputație precum ANAF nu se face la încheierea formală a unui proces de reformă internă, ci în momentul în care publicul (adică noi, contribuabilii de rând) vede și simte că s-a schimbat ceva cu adevărat. Preferabil în bine. Ați simțit vreunul dintre voi așa ceva, ca persoane fizice sau ca antreprenori, în ultima vreme? Dacă nu, atunci noua identitate, oricât de bună sau proastă vizual, oricât de ieftină sau scumpă, e un dat cu bățul în baltă, o perdea de fum și un scuipat nonșalant pe obrazul finanțatorului.

Nu știu cine e responsabil de această batjocură. Probabil nu vom afla niciodată, deși ar trebui. Știu o grămadă de oameni dedicați și foarte buni profesioniști care lucrează în multe instituții publice, inclusiv în ANAF. Serios – administrația publică românească are și oameni capabili și de foarte bună credință. Dar, din păcate, ei sunt prea rar lăsați să ia decizii corecte, normale și de bun simț, care, într-un caz ca acesta, ar împiedica irosirea banului public.

Ban care, chiar dacă vine de la Comisia Europeană, provine în parte și din buzunarele fiecăruia dintre noi. Iar asta ar trebui să vă facă să luați repetarea vechii noastre legende în nume personal, foarte personal.