Mediul de afaceri ar trebui să fie în avangarda societății, alături de științe și arte. Antreprenori se cheamă aceia care vor să miște lumea din loc, s-o ducă înainte și s-o facă un loc mai bun, pentru ei și pentru cei din jur. Modul lor de gândire și capacitatea lor de a avea o viziune și de a o transforma în realitate nu e fundamental diferită de munca unui cercetător științific sau de cea a unui scriitor.

N-avem destui antreprenori în România. Ne trebuie mai mulți. Nu văd nimic mai important de făcut pentru cei care citesc rândurile acestea decât lărgirea clasei antreprenoriale românești. Nu doar prin participarea la o conferință  sau înscrierea într-un club profesional, ci printr-un efort continuu, împletit în munca de zi cu zi și făcut nu un an-doi, ci până la sfârșitul vieții active.

Lucrez pentru ziua în care tinerii noștri să-și dorească mai mult să-și pornească propriile afaceri decât să lucreze în multinaționale. Vreau să aibă întotdeauna ambele opțiuni, dar s-o prefere pe prima. Iar dac-o aleg pe a doua, vreau să-și dorească să ajungă în vârf, la nivel global și să nu se mulțumească cu a fi șefi peste un cotlon liniștit, unde nu se întâmplă multe în afara zilei de salariu.

Lucrez pentru ziua în care românii vor putea ieși din sărăcie făcând ceva aici, nu pe malurile Mediteranei, salahorind la frații noștri latini mai norocoși. Căpșunarii și îngrijitoarele de bătrâni au ajuns acolo din disperare, nu din fandoseală. Și au pus din greu umărul la salvarea economică a acestei țări, strângând din dinți și ținând capul în pământ. Până acum, țara n-a prea făcut multe ca să-i salveze pe ei, să le ridice frunțile și să le aline copiii traumatizați, lăsați singuri în urmă.

Dar ziua asta de care tot scriu aici n-o să cadă din cer. Dacă voi ajunge să o văd cu ochii, ea va veni din cauza unei pături minoritare, dar active social, care va ieși în față, își va face auzită vocea și va impune schimbarea. Prin revoluție, adică. Nu va ieși din vreun referendum, indiferent de pragul lui de validare. Nici din vreo dezbatere parlamentară, pentru că această instituție democratică a fost demult deturnată și pervertită într-o mașină de sancționat furtul și înșelăciunea.

Ca să ajungem la ziua aceea, noi, antreprenorii de azi, trebuie să fim vârful de lance al schimbării sociale. Disper atunci când văd cât de dezbinați am fost și încă mai suntem. Disper atunci când văd cât de pasivi și cât de supuși suntem când puterea politică, de orice culoare a fost ea din ’90 încoace, mai comite o inepție economică. Nu poate face Guvernul față evaziunii sau fraudei? E incapabil să colecteze taxele existente? Atunci, nu-i așa, e mai bine să aplice una nouă firmelor și persoanelor care încă n-au sucombat financiar. Și atunci, nu-i așa, contribuabilii trebuie să tacă, să-nghită și să plătească. Eventual, să mai și înființeze milionul de locuri de muncă promis de ăia care vin cu taxele.

Pe bune? Câtă vreme veți mai accepta starea asta de lucruri? Cât o să mai dureze până vă luați și voi lumea în cap și vă duceți să deschideți un butic sau un atelier pe alte meleaguri, într-o țară unde statul nu ia pielea de pe voi ca să vă îngrijească la bătrânețe sau ca să vă educe copiii, apoi pleacă cu ea, lăsându-vă pe toți cu ochii în soare? Uitați-vă în jur. Oamenii s-au trezit. S-au săturat și s-au trezit. Oamenii ies în stradă pentru că vor să poată respira în propria țară. Pentru că se încăpățânează să nu mai plece din România și să nu mai plece nici capul. Ies fără să fie aduși cu autocarul sau șpăguiți cu sacoșa cu făină și zahăr. O fac din convingere personală, pentru că știu că viitorul lor depinde de fiecare dintre ei și de ceea ce fac ei azi, sau de ceea ce nu fac.

Dar voi, voi de care depind atâția în jurul vostru, voi care aveți vise mai mari decât un simplu job și o viață liniștită, voi cei care v-ați rupt șalele și neuronii ca să construiți afaceri mari și mici în ciuda liotelor de frânari și lipitori care v-au stat în față, voi ce faceți? Cum puneți presiune, în masă, asupra statului, pentru ca el să devină mai corect și mai eficient în cheltuirea banilor pe care vi-i ia?

Azi, nu mâine.