Mă refer la designul de produs competitiv la nivel global. Cel care include 10% materie primă și energie și 90% inteligență, nu invers. Cel care rezolvă probleme presante pentru companii și pentru oameni, nu cel căruia îi admiri frumusețea dar îi deplângi inutilitatea.

Cum ajungem acolo? Eu văd două mari lucruri pe care le putem face fără a aștepta măsuri promise de cei aflați la putere de o generație încoace:

  1. O mai bună educație practică. Începând cu copiii dar continuând cu generațiile de tineri care, din păcate, n-au avut parte decât de ideea că școala înseamnă lucruri inutile, învățate pe de rost și de frică. Trebuie să lăsăm genul acesta de educație în amintirile lui Creangă, să ne scoatem mai mult copiii și tinerii în lume. Să-i punem să facă lucruri cu propriile mâini, și mai ales cu propriile minți, căci virtutea muncii stă în rezultate, nu în caracterul ei manual. Scoaterea asta în lume trebuie să însemne un contact mai strâns și mult mai timpuriu cu oameni carismatici și pasionați de ceea ce fac. Oameni care sunt pe deplin hotărâți să rezolve cele mai grele probleme din firmele, instituțiile publice sau din ONG-urile în care lucrează. Ei există de-adevăratelea, nu sunt doar o invenție retorică. Și au marele dar de a-i face pe tineri să-și dea seama că nu învață pentru note mari, nici pentru a scăpa de gura adulților din jur, ci pentru propria lor împlinire.
  2. Un mai mare accent pe toate formele de design. Un produs cu adevărat extraordinar, unul care să „se vândă singur” nu e niciodată rodul doar unei singure minți luminate. Designul ingineresc sau cel arhitectural moare de foame dacă nu știe să se vândă prin design de brand și prin marketing. Designul de mobilier sau cel de interfață software pățesc același lucru dacă nu sunt sprijinite în spate de un lanț logistic solid sau de mii de linii de cod bine gândit. Electronicele, textilele sau locomotivele românești trebuie să se bazeze nu doar pe știința materialelor, ci și pe estetică, ergonomie și typography. Iar aplicațiile mobile dezvoltate aici trebuie să ajungă să se vândă, cu o marjă bună, și în Asia sau în America de Sud, dar n-o vor putea face fără a fi atente la întreaga lor experiență de utilizare, de la funcționalități până la modul de exprimare verbală și vizuală.

Știu că va mai dura ceva până când vom observa cu ușurință că aceste două lucruri se întâmplă în jurul nostru. Dar cred că am să apuc ziua în care majoritatea facilităților de producție din România vor fi însoțite și propulsate de centre de design și inovație aparținând unui mix sănătos de branduri globale și locale. Ziua când munca low-tech și low-margin va fi complet robotizată și nu va mai fi o soluție proastă dar irezistibilă prin ușurința cu care poate fi aplicată. Știu oameni pasionați și mândri care lucrează deja pentru o astfel de zi și de aceea cred.